Mi-ar plăcrea să cred că zâmbești când te gândești la mine. Mi-ar plăcrea să cred că îmi simți lipsa, cum ți-o simt și eu, și atunci te gândești la mine. Și zâmbești. Dar cumva știu că nu se întâmplă asta. Nu mă plimb prin gândurile tare, nu îmi simți lipsa. Dar fantomei tale îi place să-mi colinde gândurile. Și uneori amintirea ta îmi încălzește sufletul, alteori, însă, doar ma întristează. Ție nu îți mai pasă...