Se afișează postările cu eticheta prostii de'ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prostii de'ale mele. Afișați toate postările

marți, 16 iunie 2009

twisted

n'am fost niciodata buna la alegerea unui titlu
it's oveeer.
mi'ar placea sa pot spune ca a fost asemenea unui foc de paie: a inceput rapid, a ars intens si s'a terminat la fel de rapid.
dar...inceputul...hmm, cam incet, pe parcurs fum, sau ceata...ceva neclar, in nici un caz foc. iar sfarsitul previzibil. brusc de previzibil.
pentru ca orice are un inceput, trebuie sa aiba si un sfarsit.
si pentru ca orice hop, mai mic sau mai mare, te face sa realizezi cine e acolo cand ai nevoie:).
aberatii...
bullshit.
prostii.
nimicuri importante candva.


dark and twisted? (e dintr'un film, cred)
me. never. maybe just a bit twisted. intr'un sens de uneori prea sensibila. si emotiva.
cand ar trebui sa nu imi pese.
si cum a zis cineva de curand, asta ar trebui sa fie urmatorul meu obiectiv( de fapt acel cineva isi raceste gura cu asta de un an si jumatate:D).
si nu regret nimic. din ce s'a intamplat. dar cu atat mai mult nu regret ce nu s'a intamplat. some things are just meant to be in the right time. this one wasn't.
si nu conteaza cine intelege ce am scris. de fapt nu conteaza cine nu intelege.

concluzia?
pentru ca trebuie sa spun pentru ca.
pentru ca trebuie sa gasesc scuze mereu.
pentru ca u were there. la telefon. sau virtual. sau fizic. cu un sfat. sau cu un hug. sau cu un permanent 'calm claire'
Je vous aime!
Hug back!

luni, 8 iunie 2009

copil prost


Nu pun intrebari. Nu le pun intrebari celor la care tin desi ma intereseaza. Si evident ca foarte mult.Poate pare ca nu imi pasa. Incerc sa aflu informatiile din alte surse si trag propriile concluzii. Uneori concluzii gresite. Concluzii gresite care se prind radacini adanci.Atat de adanci incat nu ma lasa sa dorm linistita noaptea.Iar ziua.... Si imi fac rau. Si nu intreb. Pentru ca mi'e frica de raspuns. Mi'e groaza cand ma gandesc ca as putea avea dreptate. Tot ce s'a intamplat in ultimele zile mi se pare dubios. Si lucrurile care nu s'au intamplat mi se par si mai ciudate. Si poate in curand vor reveni lucrurile din nou la normal. Normalul meu, normalul anormal. Normalul in care nu spun nimic si nu intreb nimic.