Filmul despărțirilor? E același întotdeauna. Stai în casă și plângi, stai în casă și nu vorbești cu nimeni, stai în casă și te gândești la el. Dar, evident, vine un moment... Momentul! Momentul în care spui Gata! E timpul să nu mă mai gândesc la el, e timpul să îmi reiau viața. Și asta faci - îți reiei obiceiurile, ieși din casă, îți vezi cunoscuții, te gândești din ce în ce mai puțin la el. Și începe să treacă timpul, intri în rutină, îl uiți. Și într-o zi, poate îl vezi cu alta și iți dai seama că toate sentimentele alea, pe care credeai că le-ai dat uitării, doar s-au ascuns printr-un colțișor al sufletului tău, și acum te împung mai ceva decât niște sulițe . Dar știi că așa a fost mereu. Clișeicul ”timpul vindecă toate rănile” îți dă putere. Privești înainte. Știi că s-a terminat. Și simți că s-a terminat. S-a terminat. Și rănile chiar se vindecă. Dar cu cicatricile ce facem? Cu ele rămânem. Ele sunt dovezile iubirilor trecute și a războaielor cu noi înșine. Și în momentele când cicatricile dor, fie ele mai vechi sau mai noi, știm că trăim. Și măcar asta îți dă putere să privești spre viitor.

***

Surprisingly she felt a lot better than she thought she would. She didn't feel like crying, she was just a little sad, just a bit, and tired. Cause maybe he really didn't deserve her. Maybe this is for the best. Maybe something more will happen sometimes, or maybe not. But this was it for now.

***

*

And they're just sitting there, on that bench as if time stopped. He's holding her hand but it's over. He leans to kiss her and says it's the last time. Only that he kisses her again and again, he cannot stop. And he says he cares, and maybe sometime...she can only hope.

And when they part, he asks her if he can kiss her one more time, for the last time...But she knows that if he does that, he will also taste her salty tears, she knows that she wouldn't be able to hold them in. She can't even say no, she just shakes her head. So he gives her a hug, he wraps his arms around her and holds her tight. And now she is fighting her tears. She can barely hold them in and he won't let go. Please let go before I start crying. When he finally lets go and looks into her eyes, he sees her tears. But he must go and she can't say anything. If she did, she would break into tears and probably won't be able to stop them.  She just waves goodbye and turns around, not to see him go because that would be too much. And now she can't hold it in anymore. Tears fill her eyes and she can't breathe...But it's ok...It will be okay.

***

I said I wouldn't forget your first kiss. Nor will I forget your last hug. The hug that almost made tears run down my face. The hug that made you see those tears.

i can't ask you to love me just because i love you. i can't ask you to love me period. but that's what i want the most. for you to love me. to respect me. to cherish me. to tell me everything. i want you to love me and to tell me that. or, at least to let me know somehow that you have some feelings for me. 

i feel just as if it was then. when i knew nothing, only that maybe you wanted something. and now, when we've been together for some time, i feels as insecure.

you don't talk to me and i feel lonely. i feel like, i don't know...like you don't care. i don't believe you when you say you missed me. i don't believe you when you say you've just arrived home. i hated the moment when you didn't say happy birthday. and yes, i would have wanted for you to call me at 12.00 AM and not at 3 PM.

and i don't even know if i love you, i just miss you. you are right here and i miss you. i miss you more than when you were gone. 

i miss you and i hate myself. i hate myself because i care. i've always hated that about myself. i'll end up brokenhearted. again. 

Mi-au trebuit doi ani ca să învăț că trebuie să te iau așa cum ești :)
Îmi place să mă înșel câteodată. Îmi place când mă înșel în privința ta. E....cea mai plăcută dezamăgire.

știi că n-o să-ți uit niciodată primul sărut? pe niciunul din cele două :)

mi-e teamă că nu sunt suficient de bună pentru tine
mi-e teamă că după atâta așteptare o să te plictisești repede
mi-e teamă că o să-mi frângi inima într-un mod ireparabil
mi-e teamă de și pentru noi....

Do things as if it's the last time you did them but hope you'll do them again.

Cel mai drag, ești otravă pentru mine. Îmi înveninezi mintea cu amintiri inexistente și sufletul cu sentimente. Și sunt cea mai mare proastă că te las să îmi lipsești. Pot să accept să nu am lucruri, nu pot, însă, să accept să duc dorul oamenilor.
Nu vreau să îți accept manifestările de afecțiune, ca după, tot tu să mi le iei. Nu vreau să te iubesc și după să sufăr. Toate se termină în suferință...Îți simt lipsa, mă doare când nu vorbești cu mine, tremur în fața ta de emoție. Nu-mi place...

something i'll never be. yours.
but i am yours. i've always been. and you always knew.
something you'll never be. mine.

Am ajuns din nou sa nu dorm din cauza ta.
Numai ca acum esti un alt tu.
Alt anotimp, alt an, alt tu,
Aceeasi eu.

Si as vrea sa iti pese
Sa stiu, nu sa ghicesc.
Sa imi spui si sa fiu fericita.
Si sa cred in noi.

Acum ma cunosti.
Te joci cu mine
Sau doar vrei sa auzi
Ca tu esti inca iubitul meu.

Ți-a plăcut că am știut întotdeauna să îți întorc replicile. Ți-a plăcut că uneori mă enervau glumele tale. Și știu că te-ai îndrăgostit de mine așa cum și eu m-am îndrăgostit de tine. Și mai știu și că n-o să recunoși lucrul ăsta niciodată. Și nici nu mă mai doare. Mi-ai amorțit sufletul...

Ea era o forță capabilă să-i smulgă pământul de sub picioare și să-l înece în mare.

Ian McEwan, Ispășire

Mi se pare un citat superb; sună extraordinar în limba română, față de citatul original. Mă înclin în fața traducătorului.

Mi-ar plăcrea să cred că zâmbești când te gândești la mine. Mi-ar plăcrea să cred că îmi simți lipsa, cum ți-o simt și eu, și atunci te gândești la mine. Și zâmbești. Dar cumva știu că nu se întâmplă asta. Nu mă plimb prin gândurile tare, nu îmi simți lipsa. Dar fantomei tale îi place să-mi colinde gândurile. Și uneori amintirea ta îmi încălzește sufletul, alteori, însă, doar ma întristează. Ție nu îți mai pasă...

nici măcar nu îmi spui că ma iubești și eu te cred
îmi spui că îți lipsesc, dar nu pricep
te iubesc, doar știi asta
ești departe și așa e cel mai bine
pentru amândoi.

Iubirea ta mi-a ars sufletul. Imi dai o ultima imbratisare si pleci. Nu mai simt cum mi se rupe sufletul cand te vad indepartandu-te. Imi spui ca ma iubesti. Si... nu simt nimic. Te privesc. Sufletul meu e gol, sufletul meu e pustiu. Vantul ultimelor sentimente matura cenusa amintirilor prin cotloanele intunecate. Numai prezenta ta ma pustieste. Stiu ca ma iubesti, stii ca te-am iubit.

oamenii nu se schimbă; se schimbă situaţii, se schimbă împrejurări, se schimbă pareri câteodată, dar oamenii nu se schimbă în mod fundamental. sunt răi, cinici, violenţi. sunt animale. sunt buni, sunt iubitori, sunt...oameni. avem nevoie unii de alţii, oricât am susţine că nu e aşa. vreau să cred că au nevoie de mine şi cand am eu nevoie de ei.vreau să cred că nu sunt aşa cum sunt de fapt, vreau să ma pot schimba şi nu pot. oamenii nu se schimbă...

As vrea sa te stiu la cateva mii de kilometri de mine, la cateva...mai multe ceasuri, as vrea sa nu mai tresar de fiecare data cand esti in preajma mea. As vrea sa pleci, sa stiu ca nu pot avea imbratisarile tale din cauza spatiului care ne desparte, si nu din cauza ca....As vrea sa nu-ti mai simt parfumul si sa nu imi mai bantui visele. Te-as vrea ori cu mine, ori departe...Si doar departe se poate pentru noi...

Published with Blogger-droid v2.0.4

Uneori vedea în nuanţe, uneori vedea în alb-negru, iar foarte rar, vedea numai în negru. Cadea în disperare şi dorea moartea cu sălbăticie. Acum nu mai vedea nimic, ochii îi erau definitv închişi. Ce rămânea în urmă? Oameni striviţi de durere.Şi ăia erau puţini. Erau oamenii care ii trezeau cele mai puternice sentimente, oamenii care o făceau câteodată să vrea să ia cuţitul de pe masă şi să termine, şi aceeaşi oameni care îi făceau alteori inima să crească de bucurie şi mândrie.
Dar ştia de mult că într-o zi îngerii nu vor mai veghea asupra ei. Ştia că va muri singură şi nu de bătrâneţe. Pentru că începuturile minunate, au mereu sfârşituri tragice. Pentru că fusese în cel mai nepotrivit loc, în cel mai nepotrivit ceas.